Cum să (NU) faci export din România

Cum să faci export din România.

Intenţionez să deschid o mică afacere care presupune livrarea în afara ţării a unor produse în general ieftine, în sistemul ‘cu bucata’. Ce ar presupune asta? Păi e simplu: cumperi un produs, îl pui într-o cutiuţă, scrii pe cutiuţă destinatarul, expeditorul, mergi la Poştă, plăteşti o taxă de expediere, după care aştepţi. Bine, am omis singurul episod plăcut din serie, cel când pui un adaos (comercial), şi primeşti banii.

Pare simplu, nu? Dar, stai puţin… de unde vreau eu să fac export? Suntem în: România. An: 2004. Mă scotocesc prin buzunare: hmm.

Am mers la Poşta centrală, unde o doamnă foarte ‘binevoitoare’ s-a raţoit la mine cum că: ‘Poşta centrală nu se ocupă cu expedieri externe, mergeţi (oho, sunt un domn) la Oficiul Poştal nr. 7′. Ascultat şi făcut. La Oficiul Poştal 7, mai multe doamne şi un domn se uitau la mine ca la o poartă nouă. ‘Păi, plătiţi taxa, veniţi cu declaraţia vamală, şi e ok’. Oops. Aflu lucruri noi. ‘Declaraţie vamală aţi spus?’. ‘Da, mergeţi la vamă că vă explică ei’. Deja mă apropiam puternic de adevăr.

(Cine m-a pus? De ce? Nu iţi mai ajunge salariul mă? N-ai suficiente probleme? Ce-ai căutat la vamă? Nu te supară ficatul suficient?)

Ajung la vamă. Dupa ce intru pe vreo 4 uşi (şi ies de vreo 4 ori), nimeresc unde trebuie. Un domn în uniformă, foarte amabil (uimitor de amabil) îmi explică politicos că ‘nu se percep taxe vamale pentru exportul de produse’. Uau! Nu-mi vine sa cred. ‘Serios?’. ‘Da, trebuie doar să faceţi o declaraţie vamală şi să plătiţi comisionul vamal’. Aha! Aici era şpilul.

‘Cât e comisionul?’. ‘Păi, 8 euro’. Fac un calcul rapid, îmi dă cu virgulă şi cu multe zecimale. ‘Şi dacă trimit două pachete?’. ‘A, păi tot 8 euro, le treceţi pe aceeaşi declaraţie’. Deja îmi imaginam vila pe care mi-aş fi construit-o în câţiva ani, cu banii rezultaţi din afacere. Plec.

Ajung in strada, îmi dau seama ca n-am întrebat un lucru esenţial. Dacă destinatarii sunt diferiţi, tot pe aceeaşi declaraţie îi trec? Tot 8 euro? Contează. Era aproape ora închiderii aşa ca nu l-am mai deranjat pe domnul cel amabil care îşi strângea hârtiile.

Azi (Noiembrie 13 - 13? la naiba!), mă decid să pun întrebările potrivite, şi să aflu TOT. Ajung la vamă, acelaşi domn binevoitor. Îmi zic că e ziua mea norocoasă şi încep: ‘Domnule, dacă trimit un pachet spre o destinaţie, mă costă declaraţia 8 euro, corect?’. ‘Da’. ‘Dacă trimit două pachete spre aceeaşi destinaţie, mă costă 8 euro, corect?’. Da. ‘Dar (pun punctul pe i), dacă trimit două pachete spre două destinaţii diferite, mă costă tot 8 euro?’. Emoţionat, aştept răspunsul. Vine repede: ‘DA!‘. Nemaipomenit. Fenomenal. Deja intrase în peisaj şi o maşina sport, roşie şi rapidă.

…’Dar, domnule, mergeţi mai bine şi întrebaţi la un comisionar vamal‘. Hmm, îmi zic. Hai s-o facem şi pe asta.

Cioc! cioc! la o uşă. Apăs pe clanţă, intru intr-un birou mic şi înghesuit. N-am loc să închid uşa după mine, aşa că o las deschisă. ‘Bună ziua’, spun, ‘aş avea şi eu o întrebare’. O doamnă înţepată, ridică nasul dintr-un monitor de 17″ cam vechi şi prăfuit. ‘Da?’. ‘Da, aş vrea să întreb …’ (urmează exact întrebările puse domnului de la Vamă). Mă lasă să vorbesc vreo 30 de secunde după care, cu un dispreţ adânc, cum numai inteligenţa ţi-l insuflă, îmi scuipă: ‘Staţi aşa, sunteţi persoană fizică sau juridică?’. Mă evaluez repede şi zic: ‘juridică’. ‘Păi, raspunsul la ultima întrebare este că trebuie să plătiţi pentru fiecare destinaţie, separat, şi să faceţi câte o declaraţie separat’. Înghit în sec şi greşesc: ‘Sigur?’. ‘Da domnu’, sigur, că doar de asta suntem aici’. Îmi cer scuze, zic ‘Sărumâna’ şi ies. Era 1-1. Îmi zic, hai să mai cerem şi alte păreri. Alături, un comisionar tocmai avea o zi liberă. Mai merg pe un culoar, bat la o uşă, ‘Bună ziua, o întrebare…’ un nene stătea picior peste picior şi fuma o ţigară într-un loc public, conform legii ‘Dacă e la mine în birou, nu e chiar aşa de public’. Nenea discuta cu un alt nene, cu faţă de schimbător de valută (respect!). Aştept să termine şi spun: ‘O întrebare…’, blabla, expun problema. ‘Plătiţi la fiecare’. Deja luam bătaie în deplasare. 1-2.

Ies din Vamă, peste drum, o firmă de comisionari vamali. Încerc să restabilesc egalitatea. Greşeală, aş fi pierdut mai onorabil.

Aştept din nou, vreo 3 minute, să işi termine conversaţiile la o cafea şi să mă observe. Mă întreabă un nene tinerel: ‘dumneavoastră?’. ‘Eu… export… pachete… destinaţii…’. ‘Păi veniţi la noi, facem declaraţia vamala (chiar de gaşcă firma asta), plătiţi şi la vamă…’. Hopa. ‘Pardon?’. ‘Păi vă costă 12 euro declaraţia vamală, că v-o facem noi, şi încă nişte bani la vamă pentru utilizarea sistemului informatic’. Cu voce gâtuită, găsesc tupeul să întreb: ‘pentru fiecare destinaţie în parte?’. Se uită la mine ca la un cal cu 6 picioare, şi spune ‘Normal!’. M-am târât spre ieşire.

Tot în apartamentul meu cu 2 camere o să stau. Tot pe jos o să circul. Tot… da’ ia stai măi puţin!

S-o luăm pe puncte:

• Dacă ai o afacere cu tirbuşoane, pe care vrei să le livrezi la export, plăteşti aceleaşi comisioane per bucată cât ai plăti dacă expediezi un excavator minier de tonaj mediu. 20 de euro. Un tirbuşon costă 1 euro, iar un excavator… e, aici nu ştiu, dar cred că e sensibil mai mult.
• De ce trebuie să suporţi pentru fiecare pas nesimţirea câte unui individ care ‘are PUTEREA‘? Ai nevoie de el, deci eşti inferior. Doar EL te poate ajuta, dacă vrea. Iar dacă eşti îmbrăcat altfel decât într-un trening Gucci plus tradiţionalii adidaşi Puma, eşti degeaba… N-ai tu suficientă valută ca să fii băgat în seamă.
• Ce-i aia ‘consultanţă’? Ce-i aia ’suport’? ‘bunăvoinţa’? ‘amabilitate’? Doamne fereşte, de unde ai auzit cuvântul ‘zâmbet’? Sau, mai rău, expresia ‘da, se poate’.

Am început să mă gândesc serios la: firme offshore, afacere ‘la negru’, emigrare în Canada sau să joc la 6/49 în mod curent. Sau să iau pastile. Sau…