Cum să faci export din România (II)

Am făcut o statistică. Cu doar două date de intrare, nu poţi să te înşeli.

Dată intrare 1: căutat informaţii ‘diverse’ în ziua de sâmbătă, 13 - insucces Dată intrare 2: căutat informaţii ‘diverse’ în ziua de luni, 15 - succes Concluzii: in zilele de 13, nu e indicat să cauţi informaţii. E indicat sa cauţi informaţii in zilele de 15. Analog, sâmbăta e o zi proastă pentru pus întrebări, lunea oferă rezultate mai bune.

Azi, luni, 15, mă trezesc dimineaţă. Beau o cafea, sună telefonul. întâmplător, era lângă mine. Răspund prompt. La telefon, tata-socru, care ma informează ca a vorbit el cu un nene de la vamă care e dispus să mă primească să stăm de vorbă (data viitoare când caut informaţii, să îmi aduc aminte să-l întreb întâi pe socru).

Uau, îmi zic. Să vezi ce fain o să fie. Mă arunc în blugi şi o tulesc spre vamă.

Intru, zic ‘Bună ziua’, nici n-apuc să continui şi un nene (din vreo 5) îmi zice: ‘a, aţi ajuns deja? vă aşteptam’. Cum naiba, ca doar nu mă cunoştea? (Tata socru rocks!)

‘Ştiţi, vreau să fac export…’, îmi expun problema şi din nou aflu că am şanse să-mi fac vilă. Pot să pun mai multe expedieri pe aceeaşi declaraţie. ‘Dar… mergeţi şi întrebaţi la un comisionar vamal’. Mă dezumflu instantaneu. ‘Trebuie să lucrez obligatoriu cu un comisionar?’. ‘Da, pentru că sunt acte de făcut, sunt complicate…’. ‘Nu-i nimic, învăţ eu să le fac’. ‘…şi trebuie să fiţi atestat de (urmează un acronim pe care l-am uitat) ca să fiţi declarant în nume propriu’. ‘Bun, mă descurc eu…’.

Totuşi, intru din nou la primul birou de comisionari. ‘Sărumâna, am mai fost la dvs…’. ‘A, domnul cu tirbuşoanele…’ îmi spune deja vechea mea cunoştinţa, tanti comisionara. ‘Ştiţi, am întrebat un domn de la vamă şi mi-a spus că se poate să pun mai multe…’. A luat foc. ‘Care-i domnul ăla?’. Iar am greşit, şi-i zic cine. Se duce ca din praştie la nenea în birou şi cred că au băut şi o cafea… După 10 minute, iese o tanti (aceeaşi) dar puţin mai zâmbitoare, şi acelaşi nene, dar mai smerit.

Îmi spune el: ‘Într-adevăr, am căutat, trebuie să faceţi declaraţii separate’ (imagine cu vilă în construcţie, lovită de intemperii şi timp, într-un final roasă complet de ploaie). ‘Mulţumesc’, mai zic, şi dau să plec.

‘Domnu, da de ce ţineţi neapărat să treceţi prin vamă?’. Mă întorc şi îl privesc tâmp. ‘Cum… adică?’. ‘Păi de ce nu trimiteţi ca persoană fizică? Că nu trebuie să mai faceţi vama’. Ce a urmat e neinteresant, o discuţie cu SOLUŢII.

Iar o luăm pe puncte:

• Ma întreb ce-o fi prin contabilităţile firmelor care deja fac export. Dacă nici vameşii nici comisionarii nu ştiu EXACT ce se întâmplă? De unde aş şti eu?
• Există oameni (funcţionari) ‘de gaşcă’ (şi ei o să mai apară aici, în jurnal), care te ajută. (oare doar pentru că au primit un telefon? nu mă pot pronunţa, poate n-am dat iniţial de persoana cea mai valabilă…)
• Dacă oamenii care lucrează la vamă îţi spun că n-are sens să lucrezi cu ei, EU ÎI CRED.

Tirbuşoanele mele o să ajungă la voi acasă. Expeditorul însă voi fi eu, ca persoană fizică. Să-mi scrieţi despre cum e vinul. Eventual, a doua zi.