Doi metri

N-am nevoie de politeţe rece. N-am nevoie de priviri care să o ocolească pe a mea, la fel cum n-am nevoie de priviri care să se întâlnească undeva aiurea cu privirea mea. Focalizez undeva la doi metri în faţa paşilor mei şi ştiu că acolo n-o să întâlnesc privirea ta, singura de care am nevoie.

Încet, în vârfurile degetelor îmi ajunge sânge curat şi se înghesuie acolo, degetele mele sunt mici balonaşe rozalii, cu unghii gri, tocite. Nu, pielea ta n-o să mai fie zgâriată, pistruii tăi vor fi încet încet acoperiţi de timp, firişoarele fine de păr n-o să mai scoată scânteiuţe mici iar întunericul va fi întuneric în timp ce eu...