sâmbătă, ianuarie 12, 2008

Urma

<introducere>Shift-Alt ca să trec pe caractere româneşti. E cam rare momentele în care fac asta şi în general ele coincide fie cu un moment în care scriu un cuvânt care trebuie înţeles de interlocutor sau când scriu aici. Rare şi astea. Ok.</introducere>


*trosc, un cot în coaste*. E posibil să iei un cot în coaste de la viaţă (mă rog, prin intermediari). Pst! Vezi că tocmai trece. Ei, căcat, până îţi recapeţi respiraţia, a trecut! Rămâi cu nişte coaste fisurate şi probabil cu simţul ploii (deh, vârsta, reumatismele...).

Mă întreb de ce găsesc din ce în ce mai rar un pic de timp sau chef ca să mai mâzgâlesc câte ceva pe aici. Înainte mă agăţam de orice părea suficient de interesant să fie povestit. Acum probabil sunt prea ocupat să trăiesc chestiile alea interesante ori... păi, poate ori nu este nimic interesant de povestit ori nu am suficient curaj să mă privesc suficient de mult timp ca să pot povesti.


Da, am vreo câteva probleme (ei, hai, să nu intrăm in detalii intime, ce credeai). Am o oglindă pe care n-o suport. Îşi face treaba prea bine, de fiecare dată când mă uit spre ea mă văd pe mine. Şi nu-mi place deloc. Probabil aşa se explică barba. A, apropo. Deşi pot explica barba, nu-mi pot explica de ce miros a transpiraţie. Da, nu vroiai să ştii asta, dar aşa e. Unii zic că e lipsa de calciu, alţii că de săpun. O fi existând săpun lactic? Sau calciu care face clăbuci? Eh, mai bine fac o baie cu var, aş rezolva două dintr-un foc.

Nu, nu asta era ideea. De fapt nici eu nu ştiu care e ideea. Dar m-am decis. Unu. Să păstrez toate pachetele goale de ţigări nu e o opţiune, se umple dracu toată casa. Aşa că o să decupez doar chenarele alea pe care scrie 'FUMĂTORII MOR MAI TINERI'. Bă, eu măcar n-o să fiu zbârcit în poză! Şi doi. Să-mi acopăr rahatul ăla de vizor cu ceva netransparent. Nu-mi pasă dacă se vede luminiţa. Şi dacă e acolo ce? Şi dacă nu e acolo ce? Oricum, nu-mi merge soneria şi am muzica dată tare. Cine vrea tre' să bată serios ca să ma facă să aud.

Fumez al dracului de mult. Am ieşit să-mi iau ţigări (hă hă) şi neşte beri că se terminară. E mişto afară după ce stai mult in casă (şi fumezi). E aer curat, vezi la 100 de metri (dacă nu eşti chior, ca mine sau dacă nu e ceaţă afară - nu e). Da' şi când intri înapoi... Băi tată, am vazut baruri / cafenele / discoteci unde se putea respira, ce dracu. Aici e ca după trageri cu artileria. Totul vraişte şi mult fum. Victime nu, dacă nu-l număr pe subsemnatu', victima inocenta a ierbii dracului. Hă.

A, titlul. Păi titlul e simplu. E de la Urma, the banda. Care a fost fraieri şi s-a despărţit. Şi Mani ăsta, am auzit multe despre el, da' are o voce fantastică. Şi nu-mi pasă dacă muzica seamănă cu nuştiuce. E mişto. De aia o am de o lună singurică în playlist. Muzica.

Hai. La nani. Sau la ceva. O să revin, la un moment dat, pe aici. Pa.

Etichete:

1 Comments:

Anonymous Anonim said...

Coate in coaste, coaste fisurate... ce conteaza? Unele lucruri au sa fie mereu pentru mine ca becul care fascineaza insecta, cel care o face sa se loveasca de n-spe ori dar sa o ia perseverenta de la capat. Pentru restul lucrurilor de zi cu zi, majoritatea, imi pastrez ratiunea. Si ma indoiesc ca exista cineva care sa nu aiba becul lui, chiar daca mai practic sau/si mai rar utilizat.
:) Eu chiar sper sa nu se stinga becurile mele.

1:50 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home