Stânga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici

E posibil să fiu în interiorul vizorului, înghesuit între două lentile. În stânga mea, o lentilă prin care îmi pot privi viaţa aleargând mare şi aproape, îi pot simţi curentul, îi pot atinge umbra. În dreapta e camera mea, văzută undeva departe, cu un pat improvizat, un birou, şi undeva, pe un fotoliu negru, eu. Mic, fără detalii, nu m-aş putea recunoaşte dacă n-aş şti că nu poate fi altcineva, pentru că e biroul meu, e fotoliul meu şi noaptea mi-e frig, singur în patul improvizat.

Prin colţurile ochilor mei trec simultan două vieţi, una atât de aproape, una atât de departe. Orice direcţie aş vrea să urmăresc altfel decât trăgând cu ochiul, mă face să întorc spatele perspectivei gemene. E o cale scurtă spre acolo, e atât de mult până aici. Stânga, aproape, acolo, dreapta, departe, aici.

Înainte e o linie infinită, în interiorul unui cerc.