60,45
RON. Atâţi bani am prin buzunare.
Abia am ajuns acasă. Şi la propriu şi la figurat. Am şontâcăit din staţia de autobuz până la scara blocului şi am remarcat că trebuie să fac minim o pauză ca să urc până la etajul 4. Am început să mă apropii de data expirării, gata.
E amuzant să urci cu greu într-un autobuz şi să-ţi vină în cap clişee de genul "bă, ce transport în comun de căcat, n-au nici un pic de respect pentru noi, bătrânii". Păi cum naiba se caţără babele de 80 de ani în autobuzele astea cu trepte de 50 de cm nu înţeleg.
Am 6 pastile de Mydocalm lângă mine şi încerc să-mi fac curaj să nu iau. Una, desigur, da' oricum. Nu-mi place să iau pastile.
A! Am reuşit să mă abţin! Nu mi-am cumpărat ţigări! Şi la cât de nasol ar fi să trebuiască să urc din nou 4 etaje, poate reuşesc să nu termin azi pachetul pe care-l am. 13 ţigări mai exact, dintre care una aprinsă. În schimb am reuşit, contra sumei de 4.65 roni bucata să-mi procur două conserve de fasole cu cacofonie. Adică cu cârnaţi. Bicacofonie. Aşa. Conserve. Le-am cărat în buzunar la vestă ca să mă simt mai ecologic refuzând o sacoşă de plastic.
Şi uite aşa, cu o pâine în braţe, un teanc de ziare, 13 ţigări, 600 de grame de fasole cucârnaţi în buzunare, căştile în urechi şi şaizeci de lei si patruzeci şi cinci de bani rămaşi până luni, am lipăit prin noroaile patriei până acasă.
12 ţigări. De la "şaizeci de lei si patruzeci şi cinci de bani rămaşi până luni," până acum am reuşit următoarele: să fumez ţigara treişpe, să ard siguranţa băgând radiatorul în priză, să schimb siguranţa cu pricina, să remarc că un fir din tabloul de siguranţe e roşu incandescent, să sun la uşă la Cristi ca să-i atrag atenţia asupra aspectului şi să aflu cu ocazia asta că lui i s-a ars televizorul acu vreo trei zile, de la şocurile de tensiune care mi-au distrus mie centrala electrotermică pe care trebuie să o repar cu ajutorul rotundei sume de 700 de ron, pe care nu-i am. Aşa că, un grup de şoc de 5 indivizi (eu şi încă patru vecini), o să facem luni o excursie la EoN să îi urăm un călduros "Scoate banii!".
O chestie pozitivă ar fi că, uitându-mă pe birou dupa un dispozitiv de lărgit capacul siguranţei, am mai descoperit o monedă de 10 bani. Pe care, desigur, după ce am folosit-o cu succes la desfacut capacul cu pricina, am pus-o lângă ceilalţi 45 de bani. Cred că sunt deasupra inflaţiei cu descoperirea asta.
Aşadar, am un radiator de reparat. Se pare ca firul pe care-l îngrămădisem eu provizoriu într-un papucel rupt s-a deplasat un pic si a facut un contact nedorit cu o parte metalică, generând un frumos arc electric.
Mă uimeşte totuşi "robusteţea" sursei computerului. N-a cedat nici la căderile de tensiune de zilele trecute şi nici acum când am troznit siguranţa. Băi, iar latră câinele ăla isteric. Gata, nu mai latră. Tot îi bag eu un bocanc în târtiţă într-o zi. Revenind, mă bucură calculatorul. Să trăiască!
Gata. Cred că am scris suficient de mult ca să suplinesc pauza de un an şi ceva. Las'că mai scriu io.
Abia am ajuns acasă. Şi la propriu şi la figurat. Am şontâcăit din staţia de autobuz până la scara blocului şi am remarcat că trebuie să fac minim o pauză ca să urc până la etajul 4. Am început să mă apropii de data expirării, gata.
E amuzant să urci cu greu într-un autobuz şi să-ţi vină în cap clişee de genul "bă, ce transport în comun de căcat, n-au nici un pic de respect pentru noi, bătrânii". Păi cum naiba se caţără babele de 80 de ani în autobuzele astea cu trepte de 50 de cm nu înţeleg.
Am 6 pastile de Mydocalm lângă mine şi încerc să-mi fac curaj să nu iau. Una, desigur, da' oricum. Nu-mi place să iau pastile.
A! Am reuşit să mă abţin! Nu mi-am cumpărat ţigări! Şi la cât de nasol ar fi să trebuiască să urc din nou 4 etaje, poate reuşesc să nu termin azi pachetul pe care-l am. 13 ţigări mai exact, dintre care una aprinsă. În schimb am reuşit, contra sumei de 4.65 roni bucata să-mi procur două conserve de fasole cu cacofonie. Adică cu cârnaţi. Bicacofonie. Aşa. Conserve. Le-am cărat în buzunar la vestă ca să mă simt mai ecologic refuzând o sacoşă de plastic.
Şi uite aşa, cu o pâine în braţe, un teanc de ziare, 13 ţigări, 600 de grame de fasole cucârnaţi în buzunare, căştile în urechi şi şaizeci de lei si patruzeci şi cinci de bani rămaşi până luni, am lipăit prin noroaile patriei până acasă.
12 ţigări. De la "şaizeci de lei si patruzeci şi cinci de bani rămaşi până luni," până acum am reuşit următoarele: să fumez ţigara treişpe, să ard siguranţa băgând radiatorul în priză, să schimb siguranţa cu pricina, să remarc că un fir din tabloul de siguranţe e roşu incandescent, să sun la uşă la Cristi ca să-i atrag atenţia asupra aspectului şi să aflu cu ocazia asta că lui i s-a ars televizorul acu vreo trei zile, de la şocurile de tensiune care mi-au distrus mie centrala electrotermică pe care trebuie să o repar cu ajutorul rotundei sume de 700 de ron, pe care nu-i am. Aşa că, un grup de şoc de 5 indivizi (eu şi încă patru vecini), o să facem luni o excursie la EoN să îi urăm un călduros "Scoate banii!".
O chestie pozitivă ar fi că, uitându-mă pe birou dupa un dispozitiv de lărgit capacul siguranţei, am mai descoperit o monedă de 10 bani. Pe care, desigur, după ce am folosit-o cu succes la desfacut capacul cu pricina, am pus-o lângă ceilalţi 45 de bani. Cred că sunt deasupra inflaţiei cu descoperirea asta.
Aşadar, am un radiator de reparat. Se pare ca firul pe care-l îngrămădisem eu provizoriu într-un papucel rupt s-a deplasat un pic si a facut un contact nedorit cu o parte metalică, generând un frumos arc electric.
Mă uimeşte totuşi "robusteţea" sursei computerului. N-a cedat nici la căderile de tensiune de zilele trecute şi nici acum când am troznit siguranţa. Băi, iar latră câinele ăla isteric. Gata, nu mai latră. Tot îi bag eu un bocanc în târtiţă într-o zi. Revenind, mă bucură calculatorul. Să trăiască!
Gata. Cred că am scris suficient de mult ca să suplinesc pauza de un an şi ceva. Las'că mai scriu io.
posted by Eugen at 2:11 p.m.
1 comments
