joi, iunie 18, 2009

Petru într-o lume de căcat

Să te caci în ea lume de căcat şi pe oamenii "de lângă tine". Oamenii au ajuns nişte mui, n-a mai rămas nimic din ceea ce era catalogat "omenesc". A fi om acum înseamnă să crapi în tine cât mai mult, ceea ce te face mai pizd decât ceilalţi, să le tragi ţeapă la fraieri (sau statului) ca să faci, din nou, maţul gros (unde maţ gros poate însemna şi Q7), să îţi tragi ţoale de firmă şi să mergi în mall / cluburi.

Să fii om nu mai înseamnă să-ţi pese de cel de lângă tine, nu mai înseamnă să apuci o mână întinsă când celălalt (om ca şi tine, om ca şi tine) e gata să cadă. Om nu mai înseamnă să mângâi un animal, om înseamnă să-i rupi spinarea, pentru că poţi, pentru că eşti mai mare. Om înseamnă să înşeli şi apoi să râzi de cel înşelat. "Băăă, ce prost e ăla". Înseamnă să faci sex cu fiică-ta, că ce dracu, e normal, dacă tot i-a dat dumne^H^H^H^H evoluţia organe sexuale, e un semn! Om înseamnă să dai buzna în casă peste o babă şi să-i furi pensia. Să umpli de sânge un nene care duce acasă cei 300 de lei leafă, ca să-i furi.

E mişto. E exact lumea în care să zici "Bine ai venit, fiule, să vezi ce mişto e! Numa' să nu cânţi la acordeon, e un păcat capital."