999 - Alandala

Căcatul ala mic şi blond a crescut între timp. Se trezeşte în FIECARE dimineaţă în jur de 9, se câcâie vreo cinşpe minute să iasă din casă, bea o cafea în acelaşi loc în fiecare zi (chiar la aceeaşi masă), merge la servici, daca e în timpul săptămânii, pe la ora 6 p.m. merge în Fundaţie, bea un mocacino, merge acasă, se uită ore în şir la Friends şi adoarme. A doua zi, la fel. A treia zi, la fel. A patra zi, la fel. Au trecut un număr prea mare de zile, la fel. Şi din ce zic unii, trebuie să strâng din dinţi, va fi mai bine.

M-am săturat de scrâşnetul ăsta. M-am săturat. M-am săturat de trăit alandala. Alandala e bine. Alandala e plăcut. Dar prea mult alandala, strică.

Trăiesc în aceeaşi casă cu nişte mesaje mâzgâlite pe pereţi şi pe podea. În fiecare zi mă uit la ele în timp ce fetele şi băieţii din Friends încearcă să fie... prietenoşi. Nu-i aud. Trăiesc într-o casă în care buda e înnegrită de fum. Mă piş în fiecare zi peste urmele unei chestii care doare. Urmele cu pricina se şterg. Mesajele se duc şi ele dracului, fără să fac nici un efort. În urmă rămân nişte pereţi goi şi o podea goală.

Gol. Aşa sunt.