A fost şi ziua a doua (ieri)

Da. Ieri n-am scris nimic. După trei nopţi (aproape) nedormite şi două zile de Bucureşti + Romexpo, am făcut o pauză.

Am tras câteva concluzii după vizita asta (pe puncte):

• Bucureştiul e un oraş prea obositor pentru mine. Nu cred c-aş putea să stau acolo două luni şi să rămân zdravan la cap. Probabil aşa au zis şi cei care au mai mult de două luni state în Bucureşti. Dar zdraveni nu sunt, oricum.
• Expoziţia de carte Gaudeamus e un lucru fantastic. E uimitor să vezi că într-un loc unde nu se vinde mâncare şi nu se dau chestii gratis pot veni atâţia români. De la copii veniţi în vizită cu doamna educatoare, vizitatori ai standurilor de cărţi şi reviste pentru copii, până la oameni de 80-90 de ani, în baston sau sprijiniţi de câte un fiu / nepot, care se plimbă (măcar) printre standuri.
• Există tot felul de edituri şi editori. De la edituri care scot cărţi de valoare (intrinsecă) dar care se vând (doar) celor ‘chemaţi’ până la edituri de manuale alternative, pe contracte guvernamentale. De la editori care găsesc puterea să zâmbească celor cu care stau de vorbă chiar după patru zile (x 12 ore sau mai mult) de expoziţie, până la măgarul care mi-a aruncat în scârbă un pliant peste stand.
• Spre deosebire de Iaşi, în Bucureşti există mai multe baruri şi restaurante (procentual vorbind) care ştiu să-şi atragă clienţii şi o diversitate mult mai mare a ofertei. Recomand celor care ajung prin Bucureşti să meargă la Taverna Sârbului şi la Geta. Ambele locuri cu o mâncare extraordinară, primul cu preţuri extraordinar de mari şi specific (normal) sârbesc, al doilea cu preţuri mici şi mâncare ‘ca la mama acasă’. (Nici ăştia n-au plătit publicitate, dar merită pomeniţi).
• Cafeaua adevărată e în Bucureşti

Şi m-am întors în Iaşi. O să-mi ia vreo două-trei zile să-mi revin, dar a meritat.

Cea mai frumoasă coincidenţă a fost lipsa editurii ieşene Junimea de la târgul de carte şi faptul că pe drumul de întoarcere am fost ‘coleg’ de compartiment cu Cezar Ivănescu, directorul Junimii. N-a scăpat de cartea mea de vizită şi de promisiunea că ne vom revedea ‘în interes de afaceri’.