Pe scurt, despre acum

Mi-e foarte frig, mă doare spatele, mă dor călcâiele, mi-e foame, fumez (al patrulea), sunt vag. De unde mă ştii aşa?

Soare şi nor

De necrezut cât de ieftine pot fi gândurile. Costul unui bilet de tramvai.

Un domn în vârstă şi trei ţigăncuşe. Împărţeau patru locuri, faţă în faţă. Domnul nu era chiar domn (domn? ce cuvânt perimat), era un nene mai bătrânel. Un moşulică. Pălărie, ochelari, geantă de voiaj din piele. Ţigăncuşele... să zicem 8, 12 si 15 ani. Moşulică stătea scârbit într-o parte. Ţigăncuşele ciripeau pe limba lor, repede repede. Cea mai dezinvoltă era mezina... explica, foarte convingătoare (după ton şi expresia celorlalte) ceva. M-am gândit la discuţiile despre pokemoni, transformeri şi Harry Potter ale copiilor români cam de aceeaşi vârstă. Ar trebui să învăţ limba "conlocuitoare", cred că-s mai interesante discuţiile lor.

Trei copii, fără nici o destinaţie exactă. Cea mai mică a coborât cu o staţie înaintea mea şi fugea pe lângă tramvai făcând din mână celorlalte. Îmbrăcată cu o pereche de pantaloni foarte moderni, largi şi prea scurţi pentru ea, pentru care adjectivul "murdar" suportă timpul trecut. Foarte trecut. Cu ciocate scâlciate, probabil moştenite de la maică-sa, care le găsise aruncate pe undeva. Cu părul aiurit dar cu o faţă curată, veselă, zâmbitoare şi, bănuiesc, încrezătoare că "mâine" o să fie cu siguranţă mai cald, mai bine.

M-am întors să mă uit după ea. Dinspre asfinţit mă fugărea un soare alb şi enorm şi un singur nor, în formă de fier de călcat.

NU

Din când în când NU mi-e dor de tine. Din când în când mă surprind respirând cu gura deschisă, trăgând adânc aer în piept. Când NU eşti tu, e frig. Rar, încerc să NU mă gândesc. Rar, încerc să NU te iubesc. Din ce în ce mai des NU pot.

Melci şi portocale

Futu-i, futu-i, zise printzesa. Hmm, n-am diacritice, brb. Ţeşţîng undoitreş, merge.

Futu-i, futu-i, zise prinţesa. Auzea un motor de avion răgând pe aproape. Răgând aiurea şi neregulat, la fel cum răgea ea când făcea baie.

Viaţa e făcută din scuturate flori de _____ (completaţi în spaţiul lăsat liber) şi melci striviţi sub adidasul tău mărimea __ (la fel ca in cazul anterior), seara, când te întorci de la o bere. Cred totuşi că exagerez cu metaforele.

În viaţă e cam frig şi ai insomnii. Cam la fel şi în cazul meu. În viaţă, există oameni care beau cafea la fel cum există şi oameni care nu beau cafea. La fel şi eu. Despre ţigări? Idem. Bere? Check. Cred că mă pot opri aici.

În fiecare reflexie a mea, văd un individ ciudat care seamană un pic cu mine. Un pic ciufulit, un pic nebărbierit, un pic (foaarte puţin, te asigur) cam gras şi un pic aberând. În unele aberaţii ai loc de pus virgule, puncte de suspensie, semne de exclamare şi desigur, multe semne de întrebare despre sănătatea ta mintală, în capul altora. Aberaţiile pe care mi le reflectă câte o oglindă verbală sunt efluvii (EFLÚVIU s.n. 1. Emanaţie a unor corpuri; emanaţie electrică, magnetică. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subţiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium]). Uite, aşa vorbesc eu, mai la figurat.


dIMINEAŢA, HMM. Revenind. Dimineaţa, mi se încarcă greu realitatea. O fi de la latency-ul cauzat de somn sau de la faptul că mi s-a cam uzat reţeaua? Cine spune, ăla e. Mă întreb de unde a apărut caps-ul ăla şi de ce am două spaţii între paragraful anterior şi cel curent. Mă rog, dacă tot l-am stricat, să trecem la următorul.


Frustrant. Ei, băga-mi-aş, iar două spaţii.

Frustrant. Definiţie. Frustrant e atunci când vrei, da' nu poţi. Când poţi tu, da' nu poate ea.

Mă întrerup ca să comunic faptul că am un porumbel pe pervaz.

Atunci când ea poate da' nu e acasă. Atunci când încerci să scrii paişpe şi-ţi iese 1 pentru că ţi-e stricată tasta 4 (<- un deget BINE înfipt în tastă rezolvă problema, câteodată). Când ai ţigări da' nu găseşti în TOATĂ casa o brichetă. Când e 7:23 şi mai ai încă aproximativ 3 ore până o să ieşi din colivia pe care unii o numesc "casă", pentru a zbura spre colivia pe care unii o numesc "servici". Şi când eşti frustrat, normal, scrii bloguri, că ce paştele şi cristoşii măsii.