luni, noiembrie 22, 2004

Mai sunt 6 (şase) zile…

…până la alegeri. Să fie ursul? Iepuraşul? Ori nebu… pardon, tribunul? Sau poate Gigi.

Mi s-a făcut scârba. De fapt, un amic de-al meu, după ce a citit primul articol din Jurnal a zis că ‘bine domle, dar ce scrii tu acolo este o chestie pe care o ştiam’. Da, şi eu o ştiam, dar mi se întâmplă mie.

Ni se întâmplă tuturor odată la 4 ani. Între alegeri, suntem prea ocupaţi de ‘coşul zilnic’, ‘grijile zilnice’, ‘altele’ ca să vedem exact ce se întămplă. De fapt, ce se întâmplă?

Habar n-am. Campania a împroşcat informaţii în stânga şi-n dreapta, iar noi ar trebui să le analizăm. Sau să ne vedem de treabă, opinia noastră este deja formată, dă-l dracu’ pe Năstase, dă-l dracu pe Vadim, dă-l dracu pe Basescu, dă-i dracu pe toţi. Eu tot cu Ciuhandu votez, că-mi plac bărboşii puţin supraponderali.

Pe cine încearcă să păcălească ‘candidaţii’? ‘De ce?’ e o întrebare la fel de bună. O să avem pensii mărite (mă rog, nu eu), o să avem medicamente compensate (la fel, dă Doamne!), o să avem creştere economică (cred şi eu, că doar românii din Spania ce-or avea de făcut?), o să avem ‘di tăti’. Sau n-o să avem, că ‘ceilalţi’ sunt incompetenţi. Că au mai fost la guvernare, şi ce-au făcut? Băsescu a mai fost ministru, şi, mai mult, ne-a lăsat fără flotă. Năstase cică a fost securist. Şi are case. Multe. Şi tablouri. Şi bani. Şi aroganţă.

Tot Ciuhandu e mai bun. Că nu a vândut nici o flotă. Că n-a avut. N-are nici multe case, nici nu vrea să-i fie numărate ouale. Nici nu e antisemit, nici nu se pupă cu evreii.

Ce contează toate astea? Alegerile sunt o confruntare nu între Năstase şi Băsescu (care au şansele cele mai mari), ci între două clase sociale, ai căror componenţi se identifică cu imaginea / mesajul indirect al ‘preşedinţilor’. Pe de o parte, îmbogăţiţii, noii boieri şi pe cealaltă, sărăciţii, noii iobagi.

Hmm, conform sondajelor, sunt mai mulţi oameni în intervalul sărăciei decât cei bogaţi. Ura! Câştigă Băsescu.

Nu-i aşa, din nefericire. O să câştige o minoritate (boierii) ajutaţi, culmea!, de cei săraci, inclusiv cu duhul.

Ce-am spus mai sus e o prostie. Mizeria din campanie influenţează cel mai tare procentul cel mai semnificativ de alegători: pe cei de la sate. Pentru care singurul lucru important e bucata de pământ din spatele casei. Iar la alegeri sunt aduşi cu căruţa de prietenii primarului sau de primar. Şi votează cum li se spune, sau (de fapt, adică) cu Năstase.

Nu, nu e un manifest anti-Năstase. E un necaz de-al meu. Sunt patetic. Mă plâng (din nou).

Ştiu că ştiam asta. Dar când am scris-o, m-am gândit din nou la ea. Şi cei care o citesc, o să se gândească din nou la asta. N-o să afle nici o noutate. Dar o să măsoare de două ori.