NOU: sistem anti-fraudă electorală

Evrika! Adică, am găsit!

Am inventat un sistem anti-fraudă electorală. Se pare că sistemul cu ‘lipim etichete pe spatele buletinului’ e cam slab. Cărţile de alegător se pare că ar ajuta alegerile să fie mai corecte, deci nu se folosesc.

Revin la sistemul anti-fraudă. Ce ştampile? Ce etichete? Mai simplu!

Varianta unu: Clasic, ştampilă şi buletin. După ce votezi, ţi se taie un deget. În felul ăsta:

• se observă uşor dacă respectivul a mai votat
• nu prea îţi vine să votezi de mai multe ori

Varianta doi: se limitează numărul de candidaţi la preşedinţie la 5. I se atribuie fiecăruia un anumit deget, iar votul se face prin introducerea degetului respectiv (de la mâna stângă) într-o găurică special amenajată în fiecare cabină de vot. Se reduc astfel drastic cheltuielile cu tipărirea buletinelor de vot şi confecţionarea ştampilelor. E nevoie doar de vreo câteva zeci de mii de ghilotine mici, ale căror lame pot fi ascuţite pentru turul II.

Apropo de turul II, se votează cu mâna dreaptă.

Avantaje / dezavantaje:

• Dezavantaj 1 - Varianta unu încă mai implică unele costuri de tipărire a buletinelor
• Dezavantaj 2 - Cresc cheltuielile de vot prin necesitatea prezenţei de personal medical la secţiile de votare
• Dezavantaj 3 - E bine ştiut că actuala conducere a ţării guvernează după sistemul: ‘dacă îmi dai un deget, îţi iau toată mâna’.

• Avantaj 1 - se elimină posibilitatea de a frauda alegerile prin vot dublu (triplu, cvadruplu, sau ce alte cuvinte care se termină în ‘plu’ mai sunt).
• Avantaj 2 - dacă în zilele de vot unităţile medicale nu lucrează, se elimină şi posibilitatea de reimplantare a degetelor în vederea votului dublu (… ‘plu’)
• Avantaj 3 - toate voturile vor fi valabile. Nu cred că există persoane care ar anula votul prin introducerea mai multor degete în ghilotină.
• Avantaj 4 - dacă [virgula] candidatul corespondent degetului mijlociu va câştiga alegerile, România va fi o ţară mult mai civilizată din punct de vedere ‘gestual’ (oare există cuvântul ăsta?)

Se obţine astfel o implicare mai bună a electoratului în viaţa politico-socio-economică a ţării. Parcă nu prea-ţi vine să votezi aiurea, ci te vei informa, ca să ştii pe ce dai un deget. Pe de altă parte, altfel vor lucra cei aleşi dacă ştiu că orice greşeală le va fi sancţionată de un grup de oameni care au pierdut un deget ‘pentru o viaţă mai bună’.

O altă idee de optimizare a muncii politicienilor ar fi un contract prin care se angajeze un organ, aleator, ales de calculator, în momentul în care lipsesc de la şedinţele parlamentului.