duminică, noiembrie 28, 2004

şi am fost la vot

Îmi aduc aminte cam odată la 10 minute de rima stupidă: ‘cine nu merge la vot, va primi un pumn în bot’.

Preventiv, mi-am îndeplinit îndatorirea civică de a merge la vot.

Uimitor. AM STAT LA COADĂ. Cred că tocmai ieşise lumea de la biserică, sau de la agenţiile Loto.

În urma mea, şontâc, şontâc, doi bătrânei pedalează agale spre secţia de votare. Ajung bineînţeles după mine. Mă uit la ei şi mă gândesc: „uite domle, alţii care o să voteze din inerţie cu cine ‘nu trebuie’”. Îi las să intre înaintea mea, pentru că nu-mi dădeau impresia că o să reziste înca 5 minute în picioare.

Intră bătrâneii, şoptesc ei acolo cum îi cheamă, unde stau, etc, încep cei din comisie să se agite. Se căuta un însoţitor ‘neutru’, adică nu din comisie, care să-i ajute pe bătrânei să voteze. Se uitau insistent la mine, ca fiind următorul din rând, adică cel mai la îndemână.

Mi-am zis: „…şi pe deasupra, o să-i mai şi ajut să pună ştampila pe ăla”. Deh, idei preconcepute, limitatule.

M-am ‘oferit voluntar’. Îl iau pe nene din braţ, crezând că are o problemă doar cu statul în picioare. Abia când a trebuit să-i pun o frână sănătoasă ca să nu intre în cabina de vot direct prin stâlpul de susţinere mi-am dat seama ca nu vede deloc. Îl ghidez pe sub perdea, şi, chinuit, încap şi eu în cabina (cu geanta în spate, cam înghesuială).

Deschid la întâmplare un buletin de vot, cel de la Senat. Întreb: ‘cu cine vreţi să votaţi?’. Răspunde: ‘cu Băsescu’. Am căzut pe spate. La figurat, desigur. Mă uit la el, mă ‘uit’ la mine, mă uit în jur… cam delicat, că şi eu eram simpatizant al respectivului, să nu zică lumea că încerc să fraudez. O tanti observatoare era prin preajmă. Repet întrebarea, mai tare puţin. Îmi răspunde din nou că virgulă nu şi-a schimbat opinia, dar că nu vede, şi să pun eu ştampila.

Pe trei buletine, i-am purtat mâna spre alianţa D.A. şi Traian Băsescu, l-am ajutat să iasă din cabină, mi-a mulţumit şi s-a aşezat într-un colţ.

Am luat-o de braţ şi pe băbuţă. Am observat că a intrat ‘unsă’ în cabină, dar întreb pentru orice eventualitate: ‘şi dumneavoastră aveţi probleme cu vederea?’. ‘da’. La naiba. ‘Cu cine vreţi să votaţi?’. ‘Cu Băsescu’. A naibii, şi ea. Tanti vedea, în mare, chenarul, aşa că a trebuit doar să-i zic unde-s chenarele pe care le vroia. A fost foarte ascultătoare când i-am spus să nu apese prea tare, prima dată a greşit şi a făcut un mic ‘purceluş’, dar la al doilea buletin a pus o ştampilă perfectă.

Am votat şi eu. Tot cu alianţa.

Să le dea Dumnezeu sănătate bătrâneilor respectivi, şi s-o mai ducă măcar încă patru ani, sub guvernarea în care cred şi care îi face să spere. (patetic)