cinci

Mici şi bere. Muzică şi fete cu fluturaşi. Sarmale şi binecuvântări. Beculeţe colorate şi focuri de artificii.

Pe asta se bazează ‘politicienii’ noştri. Cam asta e ‘creşterea nivelului de trai’ pe care ne-o promit şi ne-o oferă. Iar românii se bucură. ‘E gratis, mamă soacră’.

Lehamite?

‘Eu nu mă duc la vot’, mi-a spus mai deunăzi un domn mai în vârstă, intelectual cu acte, scriitor, publicist. Argumentul? ‘Pai eu aş vota cu Miluţă (eu nu stiu cine-i ăla, nota mea), dar n-are nici o şansă, aşa că nu mă duc’. Cam în urmă cu lecţiile la cultura civică domnul respectiv.

Eu mă duc şi votez cu Ciuhandu! N-ARE NICI O ŞANSĂ. Dar votul meu şi al celorlalţi care gândesc la fel o să conteze puţin pentru cei ‘de sus’. ‘Uite mă Năstase, intelectualul ăla, şi cu ăla, şi celălalt, au votat cu Ciuhandu. Oare de ce?’. (a nu se înţelege că cine votează cu Ciuhandu e intelectual, iar cine nu, nu e)

De fapt ce le pasă domnilor ‘de sus’ de ‘intelectualii ăia’. De 14 ani de zile… de fapt ce 14 ani? De pe vremea lu’ răposatu’ şi sinistra, oamenilor din categoria celor care gândesc ceva mai mult ‘decât trebuie’ li s-a dat în cap, prin diverse metode: la propriu, pe timpul comunismului, şi la figuratul condiţiilor de viaţă în ultimii 14 ani.

Nu, nu mă consider intelectual.