foto-mania

Dacă aş avea un aparat de fotografiat aş fi ceva mai slab. Probabil că aş merge mai mult pe jos, în căutare de ’subiecte’. Cred că o să pornesc o ‘dietă’ de fotografii.

Revin cu obsesia pentru aparatul de fotografiat. Când eram mic, am şutit de la mama 100 de lei (parcă) şi în combinaţie cu alţi doi colegi de clasă (cred că eram prin clasa a III-a sau a IV-a), am cumpărat un aparat foto Smena. Rusesc, mic şi din căte ştiu, cu succes la vremea lui. Am fost foarte fericiţi toţi trei, dar am făcut greşeala să mă duc cu el acasă. Firesc, mama s-a întrebat de unde am avut eu bani să îmi cumpăr un aparat foto (cred că a costat 300 de lei, sau ceva de genul). Tot la fel de firesc, a remarcat că îi lipsesc 100 de lei. Degeaba am încercat să o conving că am vândut sticle goale la cei 3R (Recuperare-Refolosire-Re… am uitat). Am luat o bătaie de o ţin minte şi acum, dar am rămas cu aparatul. Ceilalţi colegi se pare că aveau şi ei banii tot proveniţi din ‘economia subterană’, pentru că n-au avut pretenţii la aparat. Încă îl mai am.

Acum nu prea ştiu ce să fac. Cred că o să deschid o listă de subscripţie… ca pentru construcţia de biserici: ‘ajutaţi un biet completeazăcucevacaresăforţezeo_lacrimă la cumpărarea unui aparat de fotografiat, aşa să vă ajute Dumnezeu / Allah / Buddha / care şi de la ce zei mai aşteaptă lucruri bune, aaaaaaamin, bodaproste nenea / tanti’.

A, apropos. Mi se întâmplă cam o dată pe zi să mă interpeleze câte cineva cu ‘doamna… domnişoara…’, mai ales când stau cu spatele. Cred că am un fund mişto. Mai nasol e când mă întorc cu faţa, cred că sunt urât, sau doar nebărbierit, toată lumea îşi cere scuze, de parcă ar fi vina lor.

În încheiere, îi urez domnului 2checkout toate cele bune să se adune, iar cele rele să se spele şi să arunce cu zoaiele rezultate la dumnealui în curte. Mi s-a transmis să sun, între orele şi orele, în Statele Unite dacă vreau să am vreo şansă să-mi recuperez banii prăpădiţi din cauza lor. Las’că-i sun mâine şi-ţi spun care-i şmenul.