sâmbătă, ianuarie 15, 2005

nu mă sună nimeni

Am telefon mobil. De o grămadă de timp. Numărul meu actual îl am de aproximativ doi ani. Şi totuşi, telefonul meu nu prea sună.

Vreau de ceva timp să-mi schimb telefonul mobil. Actualul e cam compromis, a căzut în total vreo 10 etaje pe scări, în reprize de maxim 2 etaje. Se spune că nu ştiu cum să am grijă de el. E posibil.

Întrebarea ar fi, de ce naiba să-mi schimb telefonul? Oricum nu mă sună prea multă lume.

Acu’ vreo 5-6 ani, stăteam cu un prieten de vorbă, la o bere. El era student şi avea un magazin de calculatoare, mai mult stătea prin Bucureşti, eu eram student şi atât, în Iaşi. Maxim la un interval de 5 minute, îi suna telefonul. Destul de frustrant, având în vedere că abia ne vedeam de 2-3 ori pe an, şi nici atunci n-aveam timp să stăm de vorbă.

Mie telefonul îmi sună din an în paşte. Am ajuns la o concluzie tristă. Că prietenii mei nu dau nici măcar 27 de cenţi pe 1 minut de vorbit cu mine. Cum am ajuns la concluzia asta? Păi mă costa 27 de cenţi să vorbesc cu prietenii mei cei mai buni care, întâmplător, nu sunt pe aceeaşi reţea de telefonie mobilă cu mine.

Sau poate n-am nimic de spus. Poate sunt plictisitor. Agasant. Sau oricum, da’ nimeni nu mă sună.

Ca o paranteză, tocmai s-a rupt scaunul sub mine. Nu cred că sunt chiar în halul ăsta de gras, suspectez o boală mai veche…

Mi-am luat mouse optic de la Microsoft. Foarte frumos, foarte mic, negru cu roşu şi merge foarte bine. Deocamdată. Sper să nu prindă viruşi. Chiar ar fi interesant, că restul produselor de la Microsoft sunt pline de găuri de securitate, când o să se găsească prima gaură de securitate într-un mouse?

Revenind la telefoane, ce as putea face cu un Nokia 6260 (aproximativ 17 milioane lei) care nici măcar nu sună? Are camera foto, totuşi… aş putea îmbina lipsa conversaţiei cu lipsa pozelor, după ce mă plictisesc…

Aş vrea să fac trafic de droguri în mod organizat.