1 decembrie

Mare sărbătoare naţională. Sărbătoriţi, fraţi români, că aveţi şi de ce.

Nu ştiu cine spunea că românii sărbătoresc ca să uite de greutăţi. Era cineva adânc implicat în politică, care avea impresia (şi o dădea mai departe) că le ştie pe toate.

Eu mă gândesc de ce dracu nu încearcă românii să se scoată din rahat? De ce se complac în a sărbători ca să uite? De ce nu încearcă să aibă motive să se bucure cu adevărat?

Am ajuns la concluzia că (de fapt sunt două):

• plimbările pe jos sunt aducătoare de idei şi de inspiraţie
• îmi trebuie un aparat de fotografiat

O fotografie face cât ‘o samă de cuvinte’. Sau cam aşa ceva. Plus că văd în fiecare zi (când nu îmi petrec 8-10 ore la servici - adică toată ziua) câteva lucruri care merită fotografiate.

Am mers azi pe Ştefan cel Mare (strada) şi în 100 de metri aş fi vrut să fac minim 5 poze:

• un bătrân infirm, legat de o placă din aia cu rulmenţi cum îmi doream eu când eram mic, ca toţi copiii din bloc. Ce înseamnă viaţa asta - îţi doreşti mult ceva de care un om s-ar lipsi cu bucurie, dacă ar fi ca tine. Revenind la bătrânul ăsta, a trecut strada pe la o trecere de pietoni. Vreo două maşini au trecut pe lângă el, ocolindu-l cu grijă. Totul a fost O.K. până a ajuns la trotuar. Deşi prevăzut cu ‘rampă pentru invalizi’, e destul de dificil sa urci rampa aia împingându-te în mâini, şi cu un ‘vehicul’ cu 3 cm gardă la sol. Până să ajung eu la el, au trecut în viteză pe lângă el vreo 10 oameni, toţi probabil cu probleme pe cap. Când am ajuns lângă el s-a mai oprit un nene şi împreună l-am ajutat să urce pe trotuar.
• la 10 metri de el, pe o bancă aproape în faţa Primăriei, un al doilea bătrân, probabil tot cerşetor, înfofolit în vreo 2-3 geci. Stătea şi se uita fix la Mitropolie. Probabil că avea o discuţie particulară cu şeful ăl mare, pentru că nu părea să observe ce se întâmplă în jur.
• în faţă la primărie, tocmai au montat un brad. Atât prost gust numai în filme poţi să mai vezi. Dacă n-ar fi avut forma aproape conică, ai fi zis că-i vreo rachetă. Îmbrăcat în ‘beteală’ (pun în ghilimele pentru că beteala este, în general, frumoasă) de nu se vedea copacul (dacă o fi vreun copac dedesubt) şi cu cel putin 500 de becuri de mărime medie. Or fi fost la reducere.
• la alţi 20 de metri, sediul P$D. am remarcat că au afişier din termopan. Sper să nu mă înşel, dar cred că-i nichelat. Am strâns ‘material’ din timp, şi când am ajuns în dreptul afişierului, am scuipat! DA! Am făcut-o! În iarba din faţa afişierului, dar m-am simţit foarte bine.
• puţin mai încolo, cred că vreo 50 de metri, ar fi fost următorul subiect. Un cerşetor bătrân, tremurând de frig din toate încheieturile, tocmai căpătase o pungă cu 4 mere şi repeta cu o frecvenţă de 1/s (unu pe secundă) ‘Bodaproste’. I-am dat toţi mărunţeii pe care-i aveam şi m-a categorisit şi pe mine cu un ‘Bodaproste’.

De ce i-aş fi fotografiat pe cei trei? Probabil ca să îmi aduc aminte cât de norocos sunt că încă sunt tânăr şi că, de bine de rău, nu sunt muritor de foame şi am un acoperiş deasupra capului. Şi să nu mai cârtesc că nu-mi ajung banii. Nici că nu mi-a ieşit exportul de tirbuşoane.