ce nu te omoară te face mai puternic

De exemplu pe mine nu mă omoară lipsa de inspiraţie. Dar mă agasează. Şi conform dictonului, sunt din ce în ce mai puternic neinspirat.

Dar să revenim la flash-moburi, că acolo eram. Mai demult.

Buni băieţi ‘flashmobberii’ din România. Au tot ce le trebuie ca să facă flashmob-uri de succes, dar o dau în bară într-un punct esenţial. Un flash-mob trâmbiţat pe toate forumurile mai citite (era să zic spălate, dar numai spălate nu se pot numi forumurile respective), anunţat prin sms-uri, etc, numai flashmob nu e. E miting de-a dreptul şi îşi pierde toată esenţa. Le-aş recomanda ‘flashmobberilor’ (inventez cuvinte noi, o să ajung prin dicţionare) să citească definiţia flashmob-ului de pe Wikipedia şi să se gândească la faptul că, dacă toată lumea (inclusiv cei care nu participă activ la flashmob) ştie înainte ce se va întâmpla, dispare extraordinarul şi aşa zisa spontaneitate.

Într-adevăr, ‘flashmobberii’ din lumea largă folosesc internetul ca să comunice, dar nu ‘at large’ şi nu în grupuri care nu sunt interesate în participarea activă. Si bănuiesc că ‘non bis in idem’ (asta ca să mă dau mare cu , cunoştinţele mele de franceză).

Le mai rămâne să transmită comunicate oficiale la televiziuni şi Poliţie, să anunţe şi ambasadele şi eventual să-şi facă publicitate la radio, şi o să ne transformăm cu toţii în POPORUL FLASHMOB. O să fim fie flashmobberi, fie o să îi privim cu mult interes, verificând dacă scenariul este urmărit întocmai. ‘Păi au spus că o să mănânce pufuleţi, ia uite, ăla mai mic şi mai negricios înfulecă un hamburger. Huo băi, aţi minţit poporul!’