internetul şi credibilitatea lui

Încep prin a mă plânge de sutele de mesaje pe care le-am primit cu diverse bancuri despre vot, votare, Năstase şi alte căcaturi. Nimeni nu iubeşte spam-ul, fie el chiar electoral, chiar cu două zile înainte de alegeri.

Apoi. Pe cine naiba să mai cred? Apar site-uri de nicăieri… Toate au câte ceva de spus, toate te îndrumă spre ‘adevăr’. În general sunt anti-Năstase, anti-PSD, anti-baroni, etc. Sau pro-ceilalţi.

Deşi fraternizez cu ideea de pro-ceilalţi, nu sunt de acord cu stilul România Mare, stilul apucat, tras, împins, zbuciumat, cu spume şi în general incoerent. Îmi place să înjur, dar n-o fac pe stradă, în gura mare, nici nu mă sui pe-un gard să spun cât sunt de nemulţumit. Păstrez asta pentru intimitatea (şi complicitatea) plăcută pe care ţi-o dă o discuţie cu prietenii.

Asta fac site-urile respective (aş da exemple, da’ n-are sens să le fac reclamă): se suie pe un gard şi urlă din toţi rărunchii cât sunt de nemulţumiţi.

Frate jurnalule, eu îmi găsesc 5-10 minute pe zi să te mâzgâlesc, da’ de unde au oamenii ăia atâta timp să mâzgâlească site-uri întregi? N-ar fi mai constructiv să vorbească mai calm, mai rar, mai aşezat şi în timpul pe care-l economisesc cu blehăiala incoerentă pe care o găseşti pe mai toate forumurile, să facă ceva constructiv? Cum ar fi, să stea de vorbă cu prietenii lor, sau cu amicii lor, sau cunoscuţii, sau necunoscuţii cu care intră în contact?

Când citeşti ceva pe internet şi ai şi un nivel care-ţi permite să pui la îndoială un ‘adevăr’, nu se poate să nu te gândeşti (în general) la posibilitatea ca informaţia respectivă să fie falsă. Şi dacă mai apare în schemă şi cărămidă izbită puternic de piept pentru a accentua faptul că ‘da domle! aşa e cum îţi spun eu’, primul lucru care-mi vine în minte este: ‘altul care face vorbeşte aiurea’. Mai ales dacă e vorba şi de un site prost brand-uit sau fără legătură cu un brand care deja îţi spune ‘noi spunem adevărul’ (de exemplu site-ul unui ziar în care ai încredere - ah, ce vis frumos), atunci…