despre un alt jurnal

Am ajuns azi întâmplător pe un alt jurnal al altui român. Puţin diferit. Românul. Şi jurnalul.

E vorba despre Alex Brie, care în una dintre paginile jurnalului personal, mai exact în cea intitulată Generaţia de afară vorbeşte foarte frumos despre generaţia noastră. Numai că îmi permit să nu fiu de acord cu el.

Nu suntem generaţia care pleacă. Nu suntem cei care „dezamagiti de prezent, visam la un viitor in care ne reintoarcem acasa plini de bani, ne luam case, ni le mobilam si dotam cu electrocasnice asa cum am vazut afara.”. Îmi place să cred că prietenii mei care s-au îndepărtat de părinţi, acasă şi (din punctul meu de vedere, cel mai dureros) de mine, n-au făcut-o pentru ultimul tip de televizor văzut în filme sau pentru o canapea mai moale.

Sunt convins că marea majoritate a celor care pleacă afară, exceptând motivaţia care îi animă cel mai mult (în general, lipsa unei case), se gândesc (cu furie, probabil) la momentul în care se vor întoarce să se răzbune pentru timpul care au fost forţaţi să stea departe de tot ceea ce a însemnat pentru ei acasă.

România pe care o porţi în suflet nu dispare decât odată cu tine. Pentru că ţii în suflet şi lucruri bune şi lucruri rele, la care nu renunţi. Nu renunţi la amintirile cu prietenii tăi, nu renunţi la speranţa că îi vei face pe cei care te-au dat afară de la tine din ţară să sufere pentru că au făcut-o.

Prietenilor mei plecaţi din ţară le spun că voi încerca să stau aici până se vor întoarce. Iar dacă, din orice motive, nu voi fi aici, îi asigur că am făcut tot ce mi-a stat în puteri să le fac întoarcerea posibilă.