Ginta, partidul, republica România, unu

Anul câteva mii înaintea erei noastre. Tatăl copilului Puidetrac culegea rădăcini într-o vale împădurită. Vegetaţia, sâcâită de insistenţa cu care Tractatăl îi smulgea odraslele, se hotărăşte brusc să-l pedepsească. În consecinţă, se abţine momentan de la unul dintre lucrurile bune pe care le făcea în regiune, adică fixarea versanţilor. Mână în mână cu gravitaţia, versanţii sunt siliţi să o ia la vale. Aceeaşi vale în care Tractatăl culegea rădăcini. Valea devine un trainic şes, la fundaţia căruia e îngropat pân' la gleznişoare, pân' la pulpişoare, pân' la vreo 30 de metri adâncime, Tractatăl.

Anul câteva mii înaintea erei noastre, a doua zi. Ploaie măruntă şi rece. Resortul turistic Şesul Nou primeşte primii vizitatori. Printre ei, Mamatrac. Udă până la piele (ceea ce nu era greu, moda în perioada respectivă constând într-o piele de ţap de munte, puţin cheală, învârtită cu îndemânare printre picioare şi fixată inventiv cu un ac din os, deasupra posteriorului), Mamatrac se refugiază în peşteră. În peşteră, un lac peşterean. La nici 10 metri de lac, după o stalagmită, pândea ursul Dănuţ. Ursul Dănuţ nu ştia cum îl cheamă şi oricum nu-l chema nimeni. În schimb ştia că trecuseră vreo două săptămâni de când mâncase ultima dată. Parcă nici rădăcinile nu mai erau aşa multe. Mamatrac se apropie de lac. Lacul, calm. Dănuţ, ca pe ace. Mamatrac îşi moaie un deget mare de la piciorul stâng în lac. Lacul, cerculeţe-cerculeţe. Dănuţ îşi moaie din greşeală laba stângă într-o băltuţă proaspătă, producţie proprie. Mamatrac îşi înmoaie ambele picioare în lac şi încearcă să dea jos noroiul adunat de pe şes. Lacul, tulburel. Dănuţ porneşte agale spre lac. În definitiv erau doar 10 metri de parcurs. Mamatrac întoarce capul, îl vede pe Dănuţ, calculează repede şansele de supravieţuire, îi rezultă nişte şanse mici, cu virgulă, se resemnează, compune Mioriţa, o pictează rupestru pe pereţii peşterii, îşi aprinde o ţigară şi spune "sunt gata să mor". Lacul, nimic, tulburel. Dănuţ se opreşte o secundă, zice "MOR?". Mamatrac se aruncă în braţele lacului. Lacul, cerculeţe. Dănuţ o pescuieşte îndelăbatic pe Mamatrac din lac şi o ingurgitează parţial, lăsând restul pentru cină.

Anul câteva mii înaintea erei noastre, a treia zi. Puidetrac. Personaj secundar. Momentan 4 ani. Blond, pipernicit, cu ochi maro. Genunchi zdreliţi, zgâriat pe nas de lynx-lynx-ul vecinilor. Cam linişte. Cam linişte la ora prânzului când de obicei mânca rădăcinuţe sau eventual o ureche de iepure. Cu două bile de foc în urmă, n-a mâncat. Tati n-a venit cu rădăcinuţe, probabil s-a rătăcit prin pădure. Acum o bilă, mami s-a dus să vadă Şesul Nou. S-a rătăcit. Puidetrac rabdă. Dar îi e foame. "Nene Petrescule, mi-e foame". Nenea Petrescu era vânător. Săgeţile lui erau cele mai precise. Arcul lui, cel mai încordat. La fel era şi consoarta lui, de fiecare dată când Petrescu venea afumat în coliba făcută din crengi. Tanti Patrupicioare era grasă. Tanti Patrupicioare era grasă pentru că nenea Petrescu era cel mai iscusit vânător. Muşhiul vânătoresc era săptămânal pe frunzele care le serveau drept farfurii. Nenea Petrescu şi tanti Patrupicioare n-aveau copii. Nenea Petrescu şi tanti Patrupicioare l-au luat pe Puidetrac la ei în colibă.

Anul câteva mii înaintea erei noastre, peste 23 de ani şi câteva luni. Puidetrac era cel mai iscusit vânător. Inventase pescuitul industrial. Descoperise că fetele sunt uşor de impresionat atunci când le oferi un arici de dimensiune medie. Tribul lor era cel mai puternic trib din regiune. Comerţul cu arici de dimensiuni medii era înfloritor. Exportul de arici şi pensiunea Peştera Ursului din Şesul Nou le aduceau venituri considerabile în monedă forte. Puidetrac era candidat la funcţia de şef de trib în primele alegeri libere din acele vremuri. Singurul candidat.