Dimineaţa pe răcoare

Sau dimineaaţaa devreeeemeee, ceaţa-i lipităă de drum. (Trenu' intră'n gaarăăă, împaachetat în fum) (da, ce, n-are voie omu să fie mai în vârstă?).

Dimineaţa e o chestie vag plicticoasă şi cert enervantă. Îţi sună ceasu deşteptător şi / sau alarma de la mobil. Sau însuşi el, mobilu'. E sor'ta care vrea să-ţi povestească , cum merge ea pe stradă şi se plictiseşte aşa că s-a gândit să te sune pe tine ca să mai pălăvrăgiţi ("bă, de câte ori să-ţi spun că dacă mă mai suni la 7 juma dimineaţa te bărbieresc cu prima ocazie când pun mâna pe tine?" - nu c-ar avea sor'mea barbă, da' pe bune, dacă ar avea, mi-ar plăcea să i-o ciopârţesc, ce, ea cum îmi ciopârţeşte somnu?). Sau e agentul tău de bursă care te sună panicat că a scăzut indicele Q cu 0.23 şi brusc a intrat în fibrilaţii şi nu ştie ce să facă că dacă dă faliment a dat de dracu, are 5 copii acasă şi n-are butelieee ('r'aţi a dreacu , cu turmele voastre de copii, mai bine staţi la rând la butelii decât să vă puiaţi din principiu).

Viktolaş despre care ziceam că vrea raţă şi-a făcut şi el o gaură virtuală unde să-şi scuipe frustrările, plămânii şi excesul de idei care-i aleargă prin cutia aia pătrată care-i ţine loc de cap. E ceva cu albastru şi cafea. Mă rog, Viktolaş e un special, ştie el ce ştie sau o fi daltonist, dracu ştie.

Am început Oraşul damnat. Au fraţii ăştia (Strugaţki) doi (Arkadi şi Boris) un stil de te doare mintea. Mă rog, greşeala mea (actuală) e că încerc să-mi dau seama dacă băieţii scriau împreună sau dormeau cu rândul ca să producă mai repede cărţile.

Mi-e un pic somn. Mănânc o cafea şi mă duc sa beau o ţigară. Bună dimineaţa (mea) dom-NU-le.