Pe aripile cuvântului

Mă preocupă de la o vreme, adică de multă vreme, adică de ceva timp, cuvinte în general. Le învârt, le sucesc, le răsucesc şi până la urmă îmi ies alte cuvinte. M-am cam săturat. De interpretări, de cuvinte cu mai multe sensuri, de sensuri.

Cred că o să inventez cuvinte noi, cu un singur sens, cu care să te poţi duce să iei pâine (adică să te înţelegi cu tanti de acolo, normal, trebuie şi ea să ştie cuvintele), să duci gunoiul şi să mângâi un câine. Cred că pentru câine cuvintele chiar au un singur sens. Cuvintele astea pe care le folosesc eu cu mai multe sensuri. Ce-ţi trebuie domle mai multe sensuri?

Îmi trebuie o foaie de hârtie şi un pix să pun negru pe alb planul noului dicţionar cu sens unic.