marți, februarie 13, 2007

Marţi, februarie treişpe

Mi-ar trebui o pisică neagră, o scară, un coşar şi o maşină de pompieri, cu pompieri cu tot. Care să facă nino-nino. Maşina.

Ce-ar fi să fie în fiecare zi trei ceasuri rele? Şi să le pui cum vrei tu. Ar face multă lume fericită, e o idee. De fapt, cred că dacă aş fi pesimist aş reuşi să cred că în fiecare zi sunt trei ceasuri rele, da' ghinionu' dracului, nu le poţi distribui tu, le distribuie un individ plin de rea voinţă a cărui plăcere e să vadă bătrâni rupându-şi picioarele pe gheaţă. Bătrâni şi bătrâne, mai puţin cele care se ocupă cu moşitul, care ar fi în (pe) elementul lor.

Diferenţa de douăşunu de ceasuri rele le-aş dormi. Sau le-aş mânca. Sau bea. Sau... eh, să nu fiu grobian, n-aş putea să zic că aş prefera să mi le bag în... Adică aş putea, dar ce porc ordinar aş fi să umplu internetu' de măscări?

Deci. Să îmi împart ziua în opt, vorba ceea, aş fi un tip mult mai ordonat. Cele trei ceasuri rele aş putea să mi le petrec cu prietenii, că doar de aia ai prieteni, ca să te ridice de pe jos când ţi-a pus piedică vreun ceas rău. Sau ca să râdeţi împreună despre ce ghinion fantastic ai avut când a dat maşina peste tine în timp ce intrai în bloc. A, stai. Când treceai strada, când intrai în bloc e mai plauzibil un ghiveci, un geam spart, un copil care-ţi ajunge cu capu' cam până la... mă rog, care iese în viteză din bloc şi se propteşte cu bostanul unde-i mai greu voinicului, 'ra'ţi a naibii ăia care faceţi plozi şi-i lăsaţi să alerge bezmetici pe casa scării.

Trei şpe. Cum naiba, când trei e un număr atât de norocos (ha ha)... Adică, dacă mă înţeleg, cei trei crai din japonia, cei trei muşchetari, cei trei pitici (alţi 3 sunt în puşcarie iar al şaptelea s-a îmbolnăvit de gigantism metabolian cu guşă şi îşi încearcă norocul în K1), cele trei volume în care e împărţită dacia treişpe zero zero. Hmm, stai. Deci când e trei-şpe, nu e bine. Ce bombalăi ăia de la UAP, habar n-au de marketing.

Tehnologia e un lucru foarte mare. Cred că am mai nuanţat (vai ce intelectual, fată!) chestia asta pe aici. Mă cam enervează vaca de blogger dot com care am impresia că încearcă să facă ceva de genul spellcheck şi-mi subliniază cam toate cuvintele cu roşu de mă face să mă simt ca în primară când toarşa învăţătoare consuma o mină întreagă de pix înjurându-mi caligrafia. Şi pe atunci, de exemplu, nu aflasem de litera k de la kilogram, literă pe care încă o mai stâlcesc, caligraficeşte vorbind. De unde dracu am ajuns aici?

De la treişpe. Să fiu sănătos. Noroc să am. Prost să fiu şi a mea va fi împărăţia cerului (mai vede cineva complotul din fraza anterioară?). Deci prost să fiu, complot să am.

Etichete:

2 Comments:

Anonymous Anonim said...

Bun (re)venit! Te-am asteptat.

12:19 a.m.  
Anonymous Anonim said...

Mă cam enervează vaca de blogger dot com care am impresia că încearcă să facă ceva de genul spellcheck şi-mi subliniază cam toate cuvintele cu roşu

hehe, de treaba asta se ocupă Firefoxu' (v2.x) cu al său inline spell checker. ;-)

Instalează-ți mai multe dicționare de-aici.

3:32 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home